Păianjenul recluz brun: hrănire și caracteristici

Cuprins:

Anonim

Păianjenul recluz maro sau păianjenul vioară este o specie foarte temută pentru puternica sa toxină necrotică. Deși mușcăturile lor nu sunt atât de frecvente din cauza naturii lor timide, aproape 15% din atacurile asupra oamenilor cauzează de obicei daune la nivel sistemic. În continuare, vom afla puțin mai multe despre această specie și motivele pentru care veninul său este atât de puternic.

Caracteristicile fizice și taxonomia păianjenului recluz brun

Păianjenul recluse maro (Pustnicul Loxosceles) este o specie mică de arahnid aparținând familiei Sicariidae. Mărimea lor mică nu se potrivește cu faima lor de temut, deoarece acești păianjeni cu greu depășesc 20 de milimetri în lungime; unele exemplare pot măsura nu mai mult de 6 milimetri.

Aspectul său este, de asemenea, foarte discret în comparație cu ceilalți păianjeni otrăvitori. Corpul său este subțire și bine conturat, cu o „talie” marcată între cefalotorax și abdomen. (similar cu o vioară). Este dominat de o nuanță maroniu ușor mai deschisă decât o maro maroniu.

De asemenea, nu există modele de culoare specifice pe abdomen sau pe picioare, cărora le lipsește firele de păr spinoase.. Cele mai observate culori sunt negru, gri, crem sau maro; pe abdomenul său găsim o căptușeală formată din fire fine și foarte moi.

La fel ca „rudele” lor din gen Loxoscel, păianjenul viorii prezintă trei perechi de ochi (șase ochi în aranjament diadă). O pereche este centrată pe capul dvs. și celelalte două sunt aranjate în paralel. Este o caracteristică particulară printre arahnide, prezentă la puține specii.

Habitatul și dieta păianjenului viorii

Păianjenul recluse maro este o specie originară din America de Nord.Populația sa se întinde pe aproape întreg teritoriul SUA, deși ajunge în nordul Mexicului. Cu toate acestea, cea mai mare concentrare a sa este în sud-estul Statelor Unite.

Ca de obicei, Locuiește în zone mai întunecate și mai rezervate, cum ar fi între pietre și bușteni sau în acumulări de lemn și lemne de foc. Deși este mai rar, se pot adapta și locuirii în interiorul caselor, în special în dulapuri, încălțăminte, între haine sau în apropierea unui loc cald cu lumină slabă.

Este un animal carnivor a cărui dietă se bazează pe consumul de greieri, țânțari, muște, gândaci și alte insecte disponibile în mediul său. Această specie păstrează obiceiuri nocturne, care ies numai în căutarea prăzii lor noaptea.

În timpul zilei, de obicei, se odihnesc și își îngrijesc adăpostul construit cu pânza de păianjen albă sau cenușie. Deși sunt vânători excelenți, pot trece luni fără vânătoare și fără hrănire, mai ales în timpul iernii sau în perioadele cu disponibilitate redusă de hrană.

De ce este atât de înfricoșător veninul păianjenului recluz maro?

În practică, cea mai recunoscută și temută caracteristică a păianjenilor recluse este veninul lor puternic. Mușcăturile lor pot provoca simptome complexe în corpul victimei care este cunoscut sub numele de „Loxoscelismo.” Adică un set de simptome cauzate de păianjeni din gen Loxoscel.

Hemotoxinele puternice din veninul acestor păianjeni provoacă răni necrotice la victimele lor. Astfel, simptomele derivate dintr-o mușcătură prezintă două variante: loxoscelism cutanat și luxoscelism visceral. Când acțiunea toxinelor se limitează la piele, ne confruntăm cu loxoscelismul cutanat.

Cu toate acestea, dacă otrava ajunge în sânge și ajunge în alte organe, vorbim despre un loxoscelism visceral. Aceste ultime cazuri sunt mult mai grave, deoarece pot provoca leziuni generale și ireversibile organismului.

Simptomele și efectele înțepăturilor

Printre principalele simptome ale acestei mușcături de păianjen, găsim: febră, greață, vărsături, frisoane, erupții cutanate, dureri în mușchi și articulații.

In zilele de azi, aproximativ 40% din mușcăturile de păianjen recluse duc la răni necrotice, în timp ce aproximativ 14% dintre victime prezintă leziuni sistemice sau viscerale cauzate de hemotoxinele lor.

Din toate aceste motive, este esențial să mergeți la un centru medical după ce ați fost mușcat de un păianjen sau după apariția simptomelor menționate anterior. Când faceți excursii în zone rurale, câmpuri sau fermeEste esențial să luați măsuri preventive pentru a evita mușcăturile de insecte și mușcăturile de arahide.

Pe lângă aplicarea repelentei, este important să purtați încălțăminte închisă, haine care protejează pielea și evită pătrunderea în zone necunoscute. În casă, lumina și ventilația optimă vor ajuta la îndepărtarea păianjenului recluz maro.